Arnold J. Toynbee este un reputat istoric englez (1889–1975). Între anii 1919–1924 a fost profesor de Istorie Universală la Universitatea din Londra, iar in perioada 1925–1955 a fost director de studii la Royal Institute of International Affairs. În timpul celor două războaie mondiale a lucrat pentru Foreign Office și a făcut parte din delegatiile britanice la conferințele de pace de la Paris din 1919 și 1946. Alături de monumentala lucrare ”A Study of History” (douasprezece volume, 1934–1961), Toynbee a scris numeroase alte cărți, între care: Civilization of Trial (1948), An Historian’s Approach to Religion (1956), East to West: A Journey Round the World (1958), Hellenism: the History of a Civilization (1959).
În decembrie 1964, pe când era profesor de istorie cu statut de invitat la Universitatea din Denver, SUA, a acordat un interviu de excepție pentru New York Times, în care a prevăzut evoluția Chinei pe plan mondial și ceea ce se întâmplă pe arena politicii internaționale în zilele noastre.
„China până în anul 2000 ar trebui să fie capabilă din punct de vedere tehnologic să egaleze, de exemplu, Japonia”, a spus el în interviul acordat pe data de 26 decembrie 1964 pentru NY Times.
În 2000, China reușea să atingă nivelul tehnologic al Japoniei iar 10 ani mai târziu să o depășească. În 2010, pentru prima dată în ultimii 40 de ani, Japonia pierdea statutul de a doua cea mai mare economie din lume, Produsul Intern Brut (PIB) pentru anul 2010 fiind estimat la 5.470 de miliarde de dolari (4.049 de miliarde de euro), valoare inferioară celei estimate pentru China, de 5.880 de miliarde de dolari (4.352 de miliarde de euro). Economia Chinei crescuse în ultimul trimestru din 2010 cu 10%, pe când cea a Japoniei scăzuse cu 1,1% în aceeaşi perioadă.
„Chinezii au un punct de vedere al statului mondial în tradiția lor. În perioada 1840 și 1945, o țară sau alta a ”mușcat” din teritoriul Chinei. De aceea China este atât de sumbră. Când își vor recupera frontierele, China se poate calma, cred….”, mai afirma profesorul Toynbee în interviul acordat în 1964. China era să provoace crize internaționale înainte de preluarea Hong Kong de la Marea Britanie, în 1997, și Macao, în 1999, de la Portugalia. La momentul actual, Beijingul amenință cu forța armată pentru a reintra în posesia Taiwanului.
”China a colonizat timp de 2.500 de ani. Se căsătoresc cu alții și îi fac chinezi. Asta va continua. Asia de Sud-Est va deveni chineză, o mare parte din Siberia va deveni chineză. Dacă unul ar fi rus în zilele noastre, ar trebui să fie alarmat de ceea ce vor face chinezii”, a mai declarat profesorul Toynbee în 1964.
În Parlamentul chinez se află de vreo 10 ani un proiect de lege privind oportunitatea organizării unor referendumuri de autodeterminare teritorială în spaţiile populate compact de chinezi în Siberia. Culmea este că Beijingul s-a inspirat din modelul aplicat de Moscova în privinţa autodeterminării ruşilor din Ucraina. Dar despre asta nu se vorbește acum în relațiile dintre cele Moscova și Beijing.
Într-un articol publicat în 2014 de cotidianul ”Adevărul”, sub semnătura etologului basarabean Dorian Furtună, se preciza că ”partea Federaţiei Ruse care ţine de Extremul Orient este metodic populată de către chinezi şi coreeni. Către anul 2012, chinezii aveau luate în arendă spre prelucrare în aceste regiuni peste 600 de mii de hectare. În plus, chinezii au obţinut în 2011 dreptul să defrişeze aproape 1 mln(!) de hectare de păduri ce aparţin Rusiei. Iar coreenii au solicitat să le fie oferite spre arendă şi prelucrare circa 200 de mii de hectare. Există solicitări similare din partea altor ţări din Asia de Sud-Est, ca Singapore, Vietnam. Corespunzător, odată cu lărgirea spaţiilor de teritoriu arendat sporeşte şi numărul lucrătorilor asiatici, care treptat ocupă demografic teritoriile pustiite ale Siberiei.
Etologul Dorian Furtună scotea în evidență că etnicii chinezi reprezintă şi cea mai mare grupă de migranţi care trece anual frontiera Federaţiei Ruse, în căutare de locuri de muncă, de aceea an de an numărul acestora creşte constant. De peste 10 ani, chinezii reprezintă al patrulea cel mai răspândit grup etnic din Rusia, însă în prognozele specialiştilor se anunţă că spre 2050 chinezii vor reprezenta a doua cea mai mare etnie din FR, cu un număr de circa 10 mln de persoane, concentraţi în mod preponderent în Extremul Orient, aproape de graniţa ruso-chineză. ”Aşadar, pe termen lung, regiuni importante din Extremul Orient vor fi populate aproape exclusiv de către chinezi şi atunci separarea acestor regiuni de corpul Federaţiei Ruse va fi condiţionată de factorul etno-demografic; la fel cum a fost condiţionată etnic separarea regiunii Kosovo din Serbia, sau, mai nou, preluarea Crimeei de la Ucraina”, concluziona Furtună.
Revenind la Dr. Toynbee. Istoricul britanic era convins în 1964 că „națiunile din Asia de Sud-Est s-au săturat de dominația occidentală”. „Vietnamezii vor să se reunească, fie că este vorba de binecuvântare comunistă sau capitalistă”, spune el. „Cu China roșie pe fundal, este târziu ca țările occidentale să domine multe părți ale Asiei sau Africii”. În vara anului 2023, aproape 30 de națiuni din Asia de Sud-Est și Africa au aderat la BRICS, organizația mondială controlată clar și chiar autoritar de China, după modelul ”mâinii de fier îmbrăcată în mănușă de catifea”.
Dr. Toynbee a prevăzut atunci și unificarea Germaniei. ”Relațiile ruso-americane „vor determina unificarea Germaniei… Nici Rusia și nici Statele Unite nu par însă dispuse deocamdată să-și asume riscurile necesare pentru a face acest lucru”, a spus el. „Trebuie să învețe să aibă încredere unul în celălalt. Starea de spirit a Chinei Roșii va fi o posibilă cheie pentru reunificarea Germaniei.” Și așa a fost. Acum, proasta relație între SUA și Rusia a împins Germania spre China. După izbucnirea războiului ruso-ucrainean, și intervenția fără echivoc a SUA în conflict, Germania a schimbat relația privilegiată cu Moscova pe cea privilegiată cu Beijingul. Arnold Toynbee a fost cu adevărat un vizionar al relațiilor politice internaționale.
(Mulțumim pentru sprijinul acordat la realizarea acestui articol Prof. Univ. Dr. Adrian Boeru)