Diane Francis este expert în politica din Canada, Statele Unite, relațiile Canada-SUA, Silicon Valley, tehnologia viitoare, geopolitică, conflictul Ucraina-Rusia, Putin, energie, afaceri și criminalitate cu guler alb. Mereu provocatoare, scrisul ei direct și puternic și-a stabilit reputația internațională în acoperirea personalităților, tendințelor și poveștilor financiare care afectează companiile, indivizii, guvernele și societățile. Feed-ul ei popular pe Twitter despre tehnologie și corupție are peste 240.000 de urmăritori în întreaga lume. Editorialist premiat, autoare de bestselleruri, jurnalist de investigație, prezentator și comentator de televiziune, ea este redactor general la National Post din Canada și editorialist pentru American Interest, Atlantic Council’s Ukraine Alert și Kyiv Post. Francis este profesor la Singularity University din Mountain View, California, distins profesor asociat la Universitatea Ryerson din Toronto, membru senior la Atlantic Council din Washington, DC și face parte din consiliile de administrație ale Inițiativei Kleptocracy a Institutului Hudson din DC și Canada. -Institutul de Drept al SUA din Cleveland. Ea este membră a Abundance360, creată de influencerul și pionierul spațial din Silicon Valley, Peter Diamandis, care conduce acest grup exclusivist de 250 de antreprenori. În 1991, Francis a devenit redactor la Canada’s Financial Post , prima femeie redactor a unui cotidian național din Canada, funcție pe care a deținut-o până când ziarul a fost vândut în 1998. Este autoarea a zece cărți, inclusiv Merger of the Century: Why Canada and America Should Become One Country (2013, prezentat într-un articol de acoperire în Foreign Policy ), Who Owns Canada Now?: Old Money, New Money and the Future of Canadian Business (2008) și Immigration: The Economic Case (2002). A fost director a două companii publice, Aurizon Mines și Lake Shore Gold, până când ambele au fost vândute și acum este implicată în companii de dezvoltare de software și dispozitive medicale.
În mijlocul întregii atenții atrasă de Donald Trump pentru alegerile prezidențiale din 2024 din America, Rusia își continuă farsa „realegerii” lui Vladimir Putin. Desigur, farsa va culmina cu câștigarea de către Piutin a alegerilor de pe 17 martie, deoarece Rusia este o organizație criminală în care alegerile sunt de fapt pentru ”vitrină” și discursul este la fel de liber precum este în interiorul Biroului Politic al Chinei.
Chiar și așa, sondaje credibile arată că sprijinul pentru războiul lui Putin scade pe măsură ce conflictul se prelungește, ucigând sau mutilând 315.000 de oameni și punând în pericol alți 300.000 pe front. Dar politica se referă și la chestiuni „locale”, iar rușii sunt supărați pentru că ouăle sunt rare și scumpe, că ratele dobânzilor sunt ridicate și că facturile pentru ”țevile înghețate” explodează constant, lăsând sute de mii de oameni fără căldură. Dar rușii rezistă folosind umorul negru și sarcasmul pentru a-și exprima sentimentele și opiniile. O glumă anti-război care circulă în aceste zile în Rusia este că „mobilizarea parțială a lui Putin înseamnă că ești recrutat în întregime și te întorci cu părți lipsă”. Au apărut însă și miscări care se opun războiului, motiv pentru care Putin sugerează, prin canale ascunse, că va accepta o încetare a focului deși, public, efortul de război este dublat. Ultima sa campanie publicitară face parte din imperialismul rus, și promovează sloganul „granițele Rusiei nu se termină nicăieri”. În acest sens, Putin a declarat recent că încă vrea toată Ucraina.
Cu siguranță Putin își dă seama că armata sa nu poate învinge o Ucraină susținută de NATO. În același timp, însă, își dă seama că nu își poate pierde puterea acasă. Așa că așteaptă momentul potrivit și speră că occidentalii vor obosi să contribuie la efortul de razboi și că aliatul său, Trump, va câștiga aleherile în toamnă. Săptămâna aceasta, Trump a repetat că ar putea rezolva „foarte repede” războiul din Ucraina – un angajament posibil doar dacă Casa Albă amenință că nu va mai acorda ajutor militar Ucrainei dacă nu va negocia o încetare a focului. Dar europenii se adună pentru a ajuta Ucraina, ca răspuns la blocajul politic de la Washington, iar Kievul este pe cale să desfășoare în această primăvară câteva zeci de F16, donate de națiunile UE, care ar putea decima carnea de tun nefericită a lui Putin de-a lungul liniei frontului.
Dar amenințările interne pândesc în interiorul Rusiei. Rata obscenă a victimelor a declanșat un protest discret, dar eficient împotriva războiului din partea femeilor rude ale soldaților, numită mișcarea „eșarfelor albe”. Își ascund identitatea, se adună pentru a depune garoafe la monumentele soldaților necunoscuți, și au publicat un manifest în care numește mobilizarea de către Putin a oamenilor lor „sclavie legalizată”. Alte grupuri au apărut în regiuni îndepărtate, unde un număr disproporționat de bărbați din minoritățile etnice au fost forțați să se înroleze și au murit pe frontul ucrainean. Putin evită să-i înroleze pe tinerii ruși „albi”, bogați, bine conectați, care locuiesc la Moscova și Sankt Petersburg.
Pe de altă parte, rușii săraci care au fost recrutați mor pe capete din cauza slabei pregătiri și echipamentului de luptă necorespunzător. Aruncați în luptă recruții respectivi dispar, lăsând rudele în întuneric cu privire la locul sau starea lor. Multe decese nu sunt raportate, iar rapoartele evidențiază că recruții au fost împușcați ca dezertori pentru că s-au retras sau pentru că au refuzat să se supună ordinelor periculoase. Moralul armatei este scăzut și mulți evadează și se ascund. O investigație recentă a susținut că un grup de recruți, care s-au plâns ofițerilor, au fost trimiși intenționat la moarte în luptă. „Problemele noastre au fost în mod constant ignorate, dar nu vom lăsa oamenii noștri să fie uitați”, a spus Maria Andreyeva, soția unui soldat mobilizat și unul dintre puținii membri ai mișcării dispuși să facă publice informațiile obținute de pe front.
Liderele „eșarfelor albe” sunt prudenți și, până acum, nu au fost supuși arestărilor și abuzurilor pe care le suportă majoritatea activiștilor anti-Putin. Au existat anumite intimidări și interdicții împotriva anumitor proteste, dar represiunea violentă este tabu. Acesta este motivul pentru care mișcarea – online și off – continuă și crește. Analistul politic rus Dmitri Oreșkin consideră că această mișcare a rudelor este „un simptom grav al problemelor în creștere” din țară. Și acesta este motivul pentru care autoritățile tratează cu prudență situația, deoarece „consecințele [acțiunii] ar putea fi imprevizibile”.
Aceste femei răspândesc îngrijorarea. Un site de anchetă rusesc a raportat recent că o scrisoare semnată de 100 de membri ai famililor soldaților ruși staționați în Ucraina a cerut încetarea carnagiului comis de armata rusă împotriva armatei ucrainene. Un alt reporter a scris că un întreg pluton tocmai a dezertat în Crimeea și este vânat. Adevărate sau false, poveștile subterane s-au răspândit precum COVIDUL în Rusia, iar protestul liniștit al femeilor a atras chiar atenția stimatului Institut pentru Studiul Războiului (ISW) din Washington. Acesta a comentat recent că „rudele supărate” sunt cea mai mare preocupare a lui Putin. „Se pare că toată campania prezidențială a lui Putin nu se dorește a fi concentrată asupra războiului din Ucraina, și tocmai de aceea Kremlinul consideră că rudele personalului mobilizat sunt un grup social care poate reprezenta una dintre cele mai mari amenințări la adresa campaniei sale”.
Alte amenințări pentru Putin sunt ouăle și prețul alimentelor. Poliția rusă a arestat recent un membru al diasporei uzbece pentru „incitare la ură”. Acesta postase un meme online, considerat de securitatea rusă că a falsificat atât inflația economică a țării, cât și mobilizarea militară. El riscă o pedeapsă cu închisoarea pentru această postare și pentru subtitrarea în rusă: „La dracu cu tine și cu ouăle tale! Aduceți înapoi cocoșii din față!”
Precizăm că luna trecută Putin și-a cerut scuze în mod public pentru prețul în creștere al ouălor. Dar nemulțumirea populației crește, potrivit sondajelor recente realizate de organizații neguvernamentale independente. Sprijinul pentru războiul lui Putin ajunge la fund, a transmis Euronews. În octombrie, conform unui sondaj efectuat de Chronicle, sprijinul pentru invazie s-a redus la jumătate. Rezultatele sondajului au demonstrat că 40% dintre ruși sunt în favoarea retragerii trupelor din Ucraina fără ca obiectivele de război să fie atinse și că doar 33% sunt împotriva ieșirii din război, în scădere față de 47% în urmă cu un an. Un alt sondaj a constatat că 80% dintre ruși sunt îngrijorați de bunăstarea lor financiară, o cifră care este cu 30% mai mare decât cea înregistrată în mai. O astfel de anxietate este îngrijorătoare în orice alegeri, trucate sau de altă natură, dar în combinație cu mocirla lui Putin din Ucraina, se pare că tulbură acum „siloviki” lui Putin sau cercul interior de informații și securitate.
Jurnaliștii spun că „clanurile” de oligarhi se ceartă și se discreditează în mod deschis unul pe altul pentru a arunca vina pe cineva, precum și pentru a-și asigura mai multă putere după alegeri și război. Putin a încurajat întotdeauna luptele interioare pentru a-și păstra puterea. Această tactică a fost demonstrată anul trecut, când a ieșit la suprafață rivalitatea zgomotoasă între alamele sale militare și regretatul oligarh și mercenar Evgheni Prigojin. Ciocnirea a dus la o revoltă violentă, dar rapidă a lui Prigojin; o urcare urmată de o coborâre, apoi un gest de dragoste din partea lui Putin și, în sfârșit, asasinarea lui Prigojin câteva săptămâni mai târziu.
Realitatea este că alegerile sunt ca o concluzie făcută dinainte, iar cei 143 de milioane de oameni ai Rusiei sunt prizonieri într-un gulag uriaș cu 10 fusuri orare. Eroicul dușman politic, Alexey Navalny, încă supraviețuiește și spune că Rusia „se va prăbuși”. Dar recentul său tweet ilustrează situația lui personală în captivitate, după ce a fost recent transferat în timpul alegerilor într-o închisoare de lângă Cercul Arctic.
Putin îl menține în viață pe Navalnîi și îl lasă să comunice cu lumea exterioară, pentru că servește unui scop. Aparițiile din ce în ce mai slabe ale lui Navalny transmit mesajul: puterea lui Putin este insolubilă, iar consecințele pentru oricine i se opune sunt îngrozitoare. Navalny a reapărut recent la o ședință de judecată din noua sa închisoare hidoasă și a folosit același umor negru și sarcasm folosit de toți rușii pentru a face față unei astfel de situații. A intrat în instanță zâmbind și i-a spus judecătorului că dorește ca instanța să știe că îi lipsesc gardienii din ultima sa închisoare, ceea ce l-a făcut pe judecător să râdă. Apoi și-a descris noile condiții. „La această temperatură, poți merge mai mult de jumătate de oră, dar numai dacă ai timp să crești un nas, urechi și degete noi.” Apoi a glumit, în mod tragic, că spera să-și dea seama ce instanță va accepta un proces intentat de el pentru a putea schimba vremea.