” Instrumentul cu coarde, zdrobit, turtit, spart în bucăți, a scos strigăte ciudate de agonie pe care nu le-ai fi putut auzi de la niciun animal pe moarte în pădurea vânătorilor necruțători”. ( ” Inimă frântă, Akira Mizubayashi).
Tema aleasă pentru luna aprilie la Clubul de lectură ” O carte pe lună” a fost romanul ” Inimă frântă” al scriitorului japonez de expresie franceză, Akira Mizubayashi. Am aflat despre carte, in prezentarea deosebită vizonată pe pagina Editurii Humanitas Fiction, în 9 noiembrie 2021, moderată de directorul editurii, doamna Denisa Comanescu. Au participat alături de Denisa Comănescu, jurnalistul cultural Mihaela Dedeoglu, Bogdan Ghiu, scriitor și traducător și Marius Constantinescu , jurnalist cultural, realizatorul emisiunii ” Vizual” pe care o urmăresc cu mare drag pe TVR3. Inima frântă este a viorii, acea piesă mică din corpul instrumentului care asigură calitatea, propagarea și uniformitatea vibrațiilor. Cele patru părți ale cărții sunt denumirile celor 4 mișcări ale Cvartetului de coarde nr.13, Cvartetul Rosamunde, de Franz Shubert:
Allegro ma non troppo
Andante
Menuetto: Allegretto
Allegro moderatto.
Cartea aceasta se citește având în fundal muzica lui Schubert, Bach, Beethoven.
Poate muzica estompează durerea cand citesti povestea personajului principal Rei, sau Jack, ulterior, care la vârsta de 11 ani este martor la o tragedie în care își vede pentru ultima dată tatăl. Tatăl său, Yu, era profesor la Institul Japonez. Împreună cu alți 3 studenți chinezi alcătuiau un cvartet și exersau împreună. Ii unea aceeași pasiune: muzica, deși Yu era japonez, iar ceilalți erau chinezi. Noiembrie 1938, să ne raportăm la acel context istoric războiul japonezo- chinez în care s-a încercat dominarea politico militară a Chinei. Băiatul asista la această repetiție muzicală, citind. Repetiția a fost curmată de niște soldați japonezi care au interpretat diferit această întrunire muzicală.Băiatul a fost ascuns în dulap de tatăl sau și a privit acțiunile acestor militari înverșunați. Ulterior, după ce a asistat la zdrobirea viorii și dispariția tatălui, băiatul a primit vioara de la un om deosebit, iubitor de muzică. Nu voi reda întreaga poveste a acestui copil devenit lutier pentru a vindeca acest instrument de trauma la care a fost supusă. Este multă muzica în carte, dar sunt și tăceri interiorizate. O luptă a personajului cu fantomele trecutului. Am admirat acest personaj educat, ce atrage respectul, îl impune. Scriitorul ne duce în povestea, ca o curgere a unei ape peste bolovanii pe care i întâlnește în cale. Este o carte ce se citește foarte frumos, ușor , grație traducerii excelente a Mădălinei Ghiu. Vioara cu Inimă frântă este și ea un personaj al acestui roman muzical încântător. Recomand cartea celor îndrăgostiți de muzică. O vor citi cu bucurie, chiar și când, în anumite momente, lacrimile se adună în coltul ochilor. ” Muzica chiar dacă provine dintr-o altă civilizație, dintr-o țară cu care suntem în război, face parte din moștenirea umanității.”