Plățile și încasările transfrontaliere făcute de China în monena națională, yuan, au crescut de la 1% în 2010, până la aproape 53 la sută în primele luni ale anului 2024. Experții financiari anunță o dedolarizare rapidă a economiei chineze.
Conform datelor anunțate de Bloomberg, privind ponderea plăţilor şi încasărilor Chinei în yuani, în primele luni ale anului 2010, decontările în moneda locală au reprezentat mai puţin de 1% din plăţile transfrontaliere ale Chinei, comparativ cu aproximativ 83% în dolari. De atunci, China a redus acest decalaj. În martie 2023, ponderea yuanului în plăţile Chinei a depăşit-o pentru prima dată pe cea a dolarului.
Dedolarizarea plăţilor internaţionale chineze a continuat. În martie 2024, peste jumătate (52,9%) din plăţile chineze au fost decontate în yuani, în timp ce 42,8% au fost decontate în dolari. Proporţia este dublă faţă de cât era în urmă cu cinci ani.
Potrivit Goldman Sachs, disponibilitatea sporită a străinilor de a tranzacţiona active denominate în yuani a contribuit în mod semnificativ la dedolarizare în favoarea monedei Chinei. De asemenea, la începutul anului trecut, Brazilia şi Argentina au anunţat că vor începe să permită decontări comerciale în yuani.
La nivel global, analiza Băncii Reglementărilor Internaţionale arată că, în 2022, dolarul a rămas cea mai folosită monedă pentru decontările valutare (88,5%). Euro şi yenul japonez s-au clasat pe locul al doilea (30,5%), respectiv al treilea (23%). Urmează lira sterlină (12,9%), yuanul (7%) şi altele (44,4%). Deşi yuanul reprezintă o parte relativ mică din tranzacţiile valutare globale, a câştigat cel mai mult teren în ultimul deceniu (+4,8%). Între timp, euro şi yenul au înregistrat scăderi în utilizare: -2,9%, respectiv -6,3%. În cazul dolarului, s-a observat o creştere de 1,5%, iar pentru liră – de 1,1%.
Dacă creşterea globală a yuanului continuă, dominaţia dolarului asupra comerţului internaţional s-ar putea diminua în timp, conform sursei citate. Efectele scăderii dominaţiei dolarului sunt complexe şi incerte, dar ar putea varia de la performanţa slabă a activelor financiare din SUA până la scăderea puterii sancţiunilor occidentale.