Calificarea în optimile Campionatului European de Fotbal din Germania a naționalei noastre, nu este doar un succes sportiv. Toată lumea a remarcat că este succesul unei generații în care, să fim sinceri, prea puțini au crezut. De fapt, poate unii din clasa politică nici nu și-au dorit acest succes! Pentru că succesul, indiferent de domeniu, a început să sperie. Nu, nu pe oamenii simpli, ci pe cei care au ajuns în vârful piramadal al puterii politice.
Prima tresărire marcantă de orgoliu a acestei generații a fost David Popovici. Fenomenalul său discurs avea să-i frapeze nu doar pe ”hârșiții” jurnaliști sportivi occidentali, ci și pe politicienii români. ”Delfinul” nostru, avea să rezume filozofia acestei generații într-un interviu acordat poate celui mai celebru site de natație din lume, www.swimswam.com:
”Sincer, n-aș spune că am făcut mari sacrificii pentru că, vorbind sincer, ce fac acum e ce îmi doresc să fac. De aceea, nu mi se pare că renunț la ceva. Practic, muncesc pentru a obține ceva. Așa că unele lucruri pe care alții consideră că le-am pierdut, cum ar fi timp liber, activități sociale, eu, de fapt, niciodată n-am avut nevoie de ele… Nu știu unde am auzit vorba asta, dar spune așa: Găsește-ți obsesia și urmărește-o fără milă! Asta fac eu. Sunt dispus să fac sacrificiile necesare pentru obsesia mea, sunt dispus să muncesc din greu, nu doar din greu, dar cu cap, la modul inteligent”, i-a spus David Popovici celebrului jurnalist sportiv american Coleman Hodges.
”Generația de suflet” cum a numit-o inspirat Edi Iordănescu, apare astfel ca fiind generația care se sacrifică pentru că asta își dorește să facă și asta iubește să facă. Este o generație conștientă că succesul nu este un dat, sau ceva care se obține cerând de la cineva sau de la ceva. Ci este un ”produs” obținut prin munca dusă până la obsesie și pentru care vor face orice sacrificiu este necesar.
”România are talent, are potențial. Trebuie să aibă personalitate, să muncească mult. România și-a găsit spiritul pe care nu trebuie să-l mai piardă niciodată”, a afirmat după calificare Edi Iordănescu.
Și românii au înțeles asta. Țara a fost mai unită ca niciodată în jurul naționalei, de fapt, poate inconștient, în sprijinul noii revoluții românești. De la batantele noastre din diaspora umilite de străini, până la ultimul țăran amărât din vreun colț românesc de țară. Cred că niciodată, de la revoluția din 1989 încoace, nu s-a mai cântat imnul României cu atâta bucurie și la orice colț de stradă românesc sau de oriunde din lumea asta. Dragii mei, nu maneaua aia a lui Cercel a devenit în aceste zile cel mai cunoscut cântec pe plan mondial, ci imnul de stat al României, cântat de corul de zeci de mii de români prezenți pe stadioanele nemțești ale Campionatului European.
Cum să nu se sperie de așa ceva generațiile de politicieni? De la cei ”bătrâni”, obișnuiți să urce pe treptele succesului prin diferite scheme de înșelat electoratul, până la cei tineri pentru care succesul avea să vină fie prin ”moștenire”, fie prin lichelism sau pupcurism.
Și pentru că nu au mai știut cum să gestioneze succesul tricolorilor, politrucii noștri și-au dat arama pe față încercând să se agațe precum niște ciulini de mândrul port național al succesului românesc: ”Există mai multă prosperitate în România și ca exemplu putem să spunem câți români au fost acum la meciurile de fotbal din Germania. Cum ne-am fi imaginat acum 5 ani că putem fi în număr de zeci de mii, de sute de mii de români prezenți la un campionat de european de fotbal? Asta înseamnă că sunt mai mulți bani pentru populație”, a declarat ministrul Economiei Radu Oprea.
O declarație cinică a unui politruc de sorginte sovietică. De parcă zecile mii de suporteri români ar fi fost prezenți acolo datorită înțelepciunii guvernanților de a conduce România, și nu pentru că ei au ajuns în Europa la muncă, în ultimii peste 30 de ani, tocmai din cauza analfabeților funcționali de acest gen. Nu, politrucule, cred că aproape trei sferturi din cei prezenți în tribune sunt românii noștri care fac parte din diaspora, sunt cei pe care i-ați bătut și umilit în fatidica zi de 10 august 2018.
”Generația de suflet” a lui David Popovici și a naționalei de fotbal vine să reașeze România pe valorile sale tradiționale, pe sacrificiu prin muncă îmbinat cu o dragoste de țară considerată pierdută (și dragostea, poate și țara). Este generația care a produs noua revoluție a renașterii naționale, plămădită fiind de generația revoluției anticomuniste din 1989. Este generația care nu mai acceptă resemnată înfrângerea și care readuce speranța exact când românii aveau mai mare nevoie de ea!
”Generația de suflet” este generația schimbării României din ”orfana” Europei în fiica ei legitimă!