Diane Francis este expert în politica din Canada, Statele Unite, relațiile Canada-SUA, Silicon Valley, tehnologia viitoare, geopolitică, conflictul Ucraina-Rusia, Putin, energie, afaceri și criminalitate cu guler alb. Mereu provocatoare, scrisul ei direct și puternic și-a stabilit reputația internațională în acoperirea personalităților, tendințelor și poveștilor financiare care afectează companiile, indivizii, guvernele și societățile. Feed-ul ei popular pe Twitter despre tehnologie și corupție are peste 240.000 de urmăritori în întreaga lume. Editorialist premiat, autoare de bestselleruri, jurnalist de investigație, prezentator și comentator de televiziune, ea este redactor general la National Post din Canada și editorialist pentru American Interest, Atlantic Council’s Ukraine Alert și Kyiv Post. Francis este profesor la Singularity University din Mountain View, California, distins profesor asociat la Universitatea Ryerson din Toronto, membru senior la Atlantic Council din Washington, DC și face parte din consiliile de administrație ale Inițiativei Kleptocracy a Institutului Hudson din DC și Canada. -Institutul de Drept al SUA din Cleveland. Ea este membră a Abundance360, creată de influencerul și pionierul spațial din Silicon Valley, Peter Diamandis, care conduce acest grup exclusivist de 250 de antreprenori. În 1991, Francis a devenit redactor la Canada’s Financial Post , prima femeie redactor a unui cotidian național din Canada, funcție pe care a deținut-o până când ziarul a fost vândut în 1998. Este autoarea a zece cărți, inclusiv Merger of the Century: Why Canada and America Should Become One Country (2013, prezentat într-un articol de acoperire în Foreign Policy ), Who Owns Canada Now?: Old Money, New Money and the Future of Canadian Business (2008) și Immigration: The Economic Case (2002). A fost director a două companii publice, Aurizon Mines și Lake Shore Gold, până când ambele au fost vândute și acum este implicată în companii de dezvoltare de software și dispozitive medicale.
Întâlnirea de la Jeddah dintre cele mai puternice națiuni ale lumii, care a avut loc pe 5 și 6 august, reprezintă o schimbare de paradigmă în ceea ce privește războiul împotriva Ucrainei, nu pentru că a rezolvat criza, ci din cauza prezenței unora la întîlnire și absenței altora, și mai ales cauzele care au stat la baza prezenței unora și a neparticipării altora. Întâlnirea a fost găzduită de prințul saudit Mohammed bin Salman Al Saud, iar subiectul a fost cum să punem capăt războiului Rusiei în Ucraina. Președintele Zelensky a fost acolo, dar Rusia nu a fost invitată să participe. Printre participanți s-au numărat SUA, UE, China, India, Brazilia și alți 30 de reprezentanți ai unor state a căror participare implică, în mod tacit, recunoașterea vinovăției Rusiei pentru războiul din Ucraina șia faptului că războiul se extinde și că trebuie oprit. În special, doi dintre cei mai apropiați „aliați” ai lui Putin au fost acolo: Prințul Saudit, un coleg OPEC, și un reprezentant al Chinei și al lui Xi, presupusul prieten „fără limite” al lui Putin. Întâlnirea a fost privată, nu a existat nicio declarație publică la încheierea acesteia, dar participanții au fost de acord să mai participe la astfel de discuții. Deși neconcludent, adunarea de la Jeddah în sine a provocat daune ireparabile Rusiei și o va forța să își reformuleze explicațiile care au stat la baza invaziei. „Consensul este că acesta nu este un război european, ci unul mondial care are impact asupra alimentației, energiei și stabilității economice la nivel global și că va fi nevoie de toată lumea pentru a ajunge la rezultatul final al unei înțelegeri”, a spus un diplomat dintr-o țară non-occidentală pentru Wall Steet Journal. Putin duce un război mondial îngrozitor. El devastează Ucraina și adduce daune grave economiei globale. Războiul său are ca ținte civili, spitale și școli; răpește copii și a alungat din casele lor până la 11 milioane de ucraineni. El distruge Ucrainei pământurile fertile de hrană punând mine terestre într-o zonă de mărimea Elveției, ceea ce va necesita ani de zile până la deminarea totală. Putin blochează transporturile de cereale și distruge porturile și instalațiile de depozitare, punând în pericol viața a 400 de milioane dintre cei mai săraci oameni din lume. El transformă Marea Neagră într-o zonă de război, punându-și mediul și oamenii în pericol. El distruge baraje, inundă minele și ține ostatică cea mai mare centrală nucleară din Europa.
Putin este un „distrugător de lumi”. El finanțează violente lovituri de stat în Africa și în alte părți și sugerează și amenință cu un război nuclear, înspăimântând lumea și tulburând piețele. El sprijină regimurile corupte și dictatoriale din Siria, Venezuela, Iran și Coreea de Nord. El a creat conflicte înghețate în întreaga Europă în căutarea dominației globale și, în 2020, a „dobândit” și Belarusul, al cărui nefericit președinte, Lukașenko, găzduiește acum Grupul Wagner al lui Putin și arme nucleare tactice. Crimele și haosul declanșate de Putin metastazează și de aceea semnificația conferinței saudite și a participării Chinei nu poate fi exagerată. Xi a fost cel mai important aliat al Rusiei, dar a început să se distanțeze după ce a fost înjunghiat în spate de Putin, care și-a anunțat „prietenia fără limite” în februarie 2022, fără să-i spună lui Xi că va invada Ucraina câteva zile mai târziu și că va schimba ordinea mondială. De atunci, Xi se deconectează de Putin, dar cu grijă. China beneficiază de cantități uriașe de energie rusă ieftină, cu prețuri scăzute de sancțiunile occidentale, dar și China se teme să înstrăineze regimul putred al Rusiei, care a fost în istorie un inamic cert și periculos. Rapoartele spun că, în spatele ușilor închise, Xi a criticat zgomotul făcut de fluturarea sabiei nucleare rusești. El a fost, de asemenea, presat de America și Europa – principalii săi clienți – împotriva acordării de asistență militară Kremlinului. Deci, nu el o face. Iar implicarea Chinei într-un proces de pace ucrainean este necesară pentru a repara relațiile cu SUA și pentru a recâștiga accesul la cipurile semiconductoare și la tehnologiile sale critice. Relația Arabia-China este nouă. În urmă cu câteva luni, au semnat un acord tripartit cu Iranul. Motivația Chinei a fost să reducă dependența de petrolul rusesc prin asigurarea mai multor livrări din Orientul Mijlociu. Scopul Prințului Saudit este să devină un jucător geopolitic cheie și de aceea a organizat acest summit la cererea lui Zelensky. În plus, el are ochii, la fel ca și Turcia, asupra porțiunilor mari și bogate în resurse din sud-vestul Rusiei, populate de musulmani vorbitori de turcă. Aceste minorități sunt tratate ca cetățeni de clasa a doua de către Moscova, sunt folosite drept carne de tun în războiul său și se vor răzvrăti odată ce Rusia va fi învinsă și se va prăbuși, așa cum sa întâmplat în 1991 cu Uniunea Sovietică… O serie de națiuni africane au venit la Jeddah pentru că războiul mondial al Rusiei este puternic concentrat pe Continentul Întunecat, iar blocada impusă alimentelor de către Putin le-a destabilizat regimurile și le-a amenințat popoarele. Mercenarii Wagner Group au ajutat la răsturnarea a patru democrații din fostele colonii franceze din Africa sub-sahariană în ultimele luni, și au generat în mod activ necazuri în alte o duzină. Pe 6 august, fostul comandant suprem al Aliaților NATO în Europa, James Stavridis, a avertizat că implicarea Wagner la recenta lovitură de stat militară din Niger poate duce la un „război deplin în Africa”. Săptămâna trecută, vecinii Nigerului au început să se certe între ei, fiind împărțiți între adepții ideei de a se invada Nigerul pentru a ajuta la revenirea la putere a regimul ales democratic, și adepții unirii forțelor lor în jurul regimului susținut de Rusia. Adunarea de la Jeddah, din 5 și 6 august, a fost precedată de una mai mică, în iunie, la Copenhaga, la care China și India au refuzat să participe. Dar, pe măsură ce Putin își dublează eforturile în vederea escaladării conflictului armat din Ucraina, liderii lumii speră să creeze o coaliție capabilă să-l oprească. Este o încercare de soluționare necesară, deoarece Națiunile Unite și Consiliul de Securitate nu mai funcționează. Regulile sale permit oricăruia dintre cei cinci membri permanenți ai săi, cum ar fi Rusia, să își folosească dreptul de veto în fața oricăror încercări de menținere a păcii sau de negociere. În mod ideal, această confabulare din Jeddah va deveni o Uniune a Națiunilor cu suficientă putere pentru a sugruma militar și/sau economic acțiunile neonorabile ale Federației Ruse. Evenimentele din weekend nu au fost o soluție, ci au fost un semn pozitiv că țările își dau seama că acesta este un război mondial și nimeni nu este ferit de politica de jaf a lui Putin. Diplomația nu va funcționa singură, dar poate duce la îmbunătățirea ajutorului militar și financiar și a colaborării. Factura plătită de Occident în Ucraina însumează până acum 200 de miliarde de dolari și trebuie mărită pentru a-l împiedica pe Putin să submineze mai mult Europa și națiunile vulnerabile ale lumii. Alții trebuie să fie forțați să-și ducă povara prin impunerea de sancțiuni și prin acordarea de asistență financiară și militară către Ucraina. Rusia se amestecă și ucide atât în țările bogate, cât și în cele sărace, iar singura soluție la acest „cancer” global este înfrângerea și schimbarea de regim. Iar implicarea atâtor oameni de gardă și „prieteni” ai lui Putin în această acțiune, este un început important și necesar pentru a scăpa lumea de această națiune necinstită.
www.dianefrancis.substack.com