Făceam referire într-o analiză publicată în ziua în care trupele Wagner mărșăluiau spre Moscova, că rebeliunea are la bază lupta pentru fondurile speciale din care era și este susținută această armată de mercenari. Sute de milioane de dolari sunt ”tocate” anual, aproape chiar de un miliard, din fondurile speciale ale Rusiei pentru această entitate creată, în urmă cu aproape 12 ani, de foști ofițeri GRU, susținuți atunci de Vladimir Putin. Nu îmi face plăcere dar public din nou declarația din 2012 a lui Vladimir Putin, în speranța că se va înțelege ceva din ceea ce s-a întâmplat în Rusia pe 24 iunie 2023: ”o astfel de forţă (Wagner – n.n) este un instrument pentru realizarea intereselor naţionale fără implicarea directă a statului”. În momentul în care Putin a fost de acord cu decretul semnat de ministrul Apărării, Serghei Șoigu, ca trupele de mercenari să semneze contracte cu Ministerul Apărării și în consecință să treacă în subordinea comandamentului militar, și-a semnat sentința pentru generalii GRU care trasau misiunile ”Wagner”în străinătate și care dirijau fondurile speciale pentru operațiunile respective. Desigur, fiind operațiuni ”clandestine”, fondurile respective nici măcar nu erau cunoscute de birocrații de la nivelul conducerii ministerului Apărării, ceea ce a creat nemulțumiri scrâșnite ani de-a rândul. Așa că a urmat lovitura dar și contralovitura ”Wagner”, bazată tocmai pe reacția violentă a lui Prigojin dacă este atacat. Dacă ne amintim, Prigojin a luat decizia de a se porni spre Moscova după o lovitură de rachetă asupra trupelor sale, soldată cu zeci de morți. Armata a negat că ar fi tras asupra trupelor sale dar cu toate acestea Prigojin a dat ordin ca trupele sale să intre în Rusia și să pornească spre capitală. Și atunci cine a tras? Acțiunea de intrare pe teritoriul rus cu trupele ”Wagner” a fost pregătită, coordonată și condusă chiar de fondatorul armatei de mercenari, chiar de către cel care a avut în GRU, și suntem convinși că încă mai are, acest indicativ – ”Wagner”, și anume Dmitri Utkin. Așa că nu a fost cu siguranță o ”maskirovka”, a acțiune de diversiune militară. Dar nu a fost nici lovitură de stat împotriva lui Putin și a guvernului rus. Mai degrabă a fost o operațiune disperată a serviciului secret al armatei ruse de a lua controlul din mâinile politrucilor înfipți chiar de Putin în funcțiile de conducere de la Ministerul Apărării. Așa se explică inacțiunea armatei regulate, pasivitatea, chiar indiferența comandanților militari de pe traseul Wagner spre Moscova. Nu mai vorbim și de partizanatul deschis al unor comandanți militari și de simpatia afișată față de mercenarii Wagner a unor întregi unități. Repetăm! Nu mai este nicio îndoială că marșul unităților Wagner către Moscova nu putea fi realizat fără sprijin masiv din partea armatei ruse și a unităților de eilită ale GRU. Prigojin a spus: ”Am dat un master class, o lecție de cum ar trebui să fie organizată armata Rusiei, dacă n-ar exista incompetență și corupție. Am mărșăluit ca o formă de protest, nu pentru a răsturna conducerea Rusiei. Scopul marşului era să nu permitem distrugerea grupării Wagner și să cerem socoteală oficialilor care, prin acțiunile lor neprofesioniste, au comis un număr masiv de erori”, a transmis Prigojin. Este clar? Două au fost scopurile majore: 1. Salvarea de la destructurare a armatei ”Wagner” și păstrarea controlului asupra banilor alocați operațiunilor clandestine din Ucraina, Siria, Africa ș.a.; 2. Semnalul clar că dacă armata își ia mâna de pe el, Putin nu mai înseamnă nimic, și că este timpul să pună în funcții cheie adevărații profesioniști din armată și să-i înlăture pe cei ajunși acolo pe baza relațiilor personale și a cercurilor corupte din mediul de afaceri apropiat Kremlinului. Iar semnalul a fost atât de puternic încât clasa politică rusă a tremurat pur și simplu iar tradiționalii ”furnizori” ai armatei ruse, cei la care a făcut referire Prigojin în primele ore ale operațiunii speciale în sens invers, au zburat cu avioanele departe de Moscova baricadată. De aceea, este Prigojin la Minsk și trupele sale se îndreaptă spre Belarus unde vor fi încartiruite. Chiar dacă face spume la gură și acuză de trădare în stânga și în dreapta, Putin nu va putea face mare lucru. În primul rând, pentru că este încă groggy și nu are dimensiunea pumnului primit în plină figură, și la propriu, și la figurat. În al doilea rând, pentru că nu poate compromite acțiunile clandestine aflate în desfășurare în alte zone ale globului, unde trupele Wagner acționează cot la cot și în directa subordonare a GRU, segmentul responsabil de acțiunile militare din afara Rusiei. Și din câte se vede, și din interior. Nu degeaba astăzi a fost vehiculat pe rețelele rusești de socializare numele unui alt fost apropiat al său, Alexei Dyumin, guvernator numit să conducă regiunea Tula, unde se află cele mai mari fabrici de arme. Ascensiunea fostului bodyguard Putin, în vârstă de 44 de ani, s-a datorat în special rolului său în conducerea forțelor speciale ale Rusiei în timpul anexării Crimeei – actul care i-a adus cea mai importantă decorație a Rusiei. Dyumin are pregătire militară, având gradul de general colonel. Deși a activat în Serviciul de securitate al Kremlinului, acesta a ocupat și funcții înalte în ierarhia militară, fiind locțiitor al șefului Direcției Principale Cercetare (GRU) din Ministerul rus al Apărării și conducând Forțele pentru Operații Speciale (FOS). Ulterior, a activat și în funcția de adjunct al ministrului apărării. În anul 2017, a fost una dintre cele trei persoane, care au fost luate în calcul pentru înlocuirea președintelui Vladimir Putin. Tot GRU. Se pare că FSB nu mai e la modă. În orice caz, din cel mai recent discurs al lui Putin nu reiese că a înțeles semnalul și se cramponează de personajele alături de care și-a făcut imensa avere de țar al unei Rusii în realitate flămânde, sărace, și dusă la un război în care își vede copiii uciși pentru visele unui om bătrân și din ce în ce mai singur. Cu siguranță se va răzbuna și va merge pe drumul prietenului său turc Erdogan. Va decapita câțiva generali și ofițeri din serviciile secrete, va mai aresta câteva sute, poate chiar mii de civili, și cu asta va crede că a terminat. Dar de fapt el este cel terminat, cel puțin din punct de vedere politic, într-un viitor nesperat de apropiat. De un singur lucru poate profita Putin: să facă Occidentul să creadă că Rusia este atât de slabă încât, dacă nu ia cât mai repede o decizie în privința păcii în Ucraina, riscă să cadă pradă în mâinile unor forțe ultranaționaliste care sunt în stare să provoace o catastrofă nucleară. Și chiar există o anumită unanimitate în acest sens în rândul cancelariilor occidentale. Și atunci poate profita de a-și atinge unele scopuri în ceea ce privește Ucraina, mai ales că la Copenhaga au început discuții între marile puteri privind încetarea războiului. Revenind la titlul articolului. GRU a punctat și a demonstrat, pentru prima dată, forța pe care o are în întreaga Rusie, nu doar la Moscova. Rusia mai este condusă de Putin? Ofcial, da! Neoficial, s-a demonstrat cine are cu adevărat puterea.