Era tânăr și iute, mânios și ars de soare și de vânt, hotărât să mute munți prin curtea Ministerului Agriculturii. Era revoltat și speriat în același timp. Dacă toată lumea a venit la pomană, a căzut și el ca din cer printre oieri și ciobani, printre văcari și găinari. „Nu am venit la cerșit, dar noi nu am primit niciodată niciun leu pentru vacile noastre din Delta Dunării”, i-a spus Dan Calistrat ministrului Florin-Ionuț Barbu. „De unde a mai apărut și apașul ăsta?”, mă întreabă un mare fermier venit la negocieri pentru subvenții. „Este și el crescător de vaci din Pardina, de pe Brațul Chilia. Mi-a zis că are acolo 500 de vaci Angus. Mi le-a arătat pe telefon…”
Fermierul de pe Brațul Chilia a prezentat succint problemele grave, cu care se confruntă crescătorii de vite din această regiune uitată, apoi i-a mulțumit ministrului pentru răbdare și pentru promisiuni, după care s-a dus pe Dunăre în jos, la vacile lui. „Nu am eu timp să stau pe stradă prin București. Cine are grijă de animalele mele?”, mi-a răspuns el.
Dan Calistrat este vicepreședintele Asociației Băștinașilor din Delta Dunării. Oamenii au văzut că nu le ascultă nimeni necazurile pe la București dacă nu se organizează și au format prima organizație profesional-sindicală din zonă. La Pardina trăiesc români și ucraineni. Creșterea animalelor este cea mai importantă sursă de venit pentru ei fiindcă nu mai pot visa la pescuit sau la turism. „În Delta Dunării, avem peste 30.000 de vaci. Noi vrem să apărăm interesele tuturor fermierilor de-aici. Sprijinul cuplat zootehnic se dă din bani publici și nu cred că poate cineva să-i aloce preferențial. Vom intra în conflict cu unii, nu avem de ales, dar s-a furat prea mult. Noi nu am primit subvenții niciodată nici pe vaci, nici pe pășunile inundabile. Unii vor să ia subvenții pe zeci de mii de hectare de stuf. Nu este în regulă. De ce vă faceți că nu știți?”, a răbufnit Dan Calistrat. „Eu nu știam că fiul domnului Paul Stănescu este implicat în cele două firme care și Uniunea Europeană a aprobat subvențiile pe stuf”, a răspuns ministrul Barbu destul de încurcat.
Metisarea cu Angus i-a reușit. „Numai metișii se adaptează aici. Taurii de rasă pură nu rezistă. Dacă las trei luni taurii printre vaci, îi adun cu lopata de-acolo. Îi țin două luni, apoi îi bag la stabulație și le dau mâncare, altfel mor. Iarba de baltă este rea. Aici cresc tot felul de rogozuri nehrănitoare. La care se adaugă țânțarii, tăunii, lipitorile… Toate sug sângele vacilor. Cea mai rezistentă este vaca de baltă, nu Angus. Rasa de baltă este o corcitură, rezistă la orice. Nu are adversar. Au plecat de la Sura de Stepă și s-au tot corcit cu multe culori. Ele pasc vara numai noaptea, când dispar tăunii. Pe timpul zilei, stau grămadă în apă, se freacă una de alta ca să scape de tăuni. Nu am mai văzut Sură de Stepă pură, dar nici nu mai are căutare, nu mai cumpără nimeni așa ceva.”
Dan Calistrat are pregătire contabilă, dar vorbește ca un inginer zootehnist trecut prin ciur și prin dârmon. „Mă pricep la zootehnie de nevoie, am multă experiență. Am crescut printre vaci. Tata a avut vaci, bunicul a avut vaci… Așa trăim. Iarna le ținem numai afară. Așa e gena lor. Nu avem grajd. Ce să fac, să le pun și sobă? Toate fată afară. Le metisez de 15 ani cu tauri Angus și sunt mulțumit de urmașele lor. S-au adaptat. Nu am bani să iau concentrate pentru ele. Altădată, le dădeam 7-8 kilograme de boabe, fân. Nebunii de la Consiliul Județean Tulcea ne-au luat tot terenul. M-am judecat cu ei din 2016. Tot pământul a fost dat la arabi, la italieni… Ne-am adunat o mână de crescători din Pardina și am câștigat ceva teren arabil în instanță. Și tot nu vor să ni-l dea, așa că am deschis alt proces. Eu cu tata și cu fratele meu am luat 263 de hectare la 500 de vaci. Am și 500 de oi din rasele Țigaie și Merinos, pe care le-am metisat cu berbeci Texel și Hampshire. Am adus 72 de berbeci de la Mizil și toți au murit. Nu rezistă la umezeală. Tăurașii îi dăm la arabi. Nu ține nimeni vaci de lapte aici. Înainte de 1990, au adus unii 120 de vaci Holstein și în doi ani au murit aproape toate. 60 s-au înecat din primul an. Le-au atacat tăunii, s-au speriat și s-au înecat. Au rămas vreo 15. Am cumpărat fân de la un italian. Un arab a luat 5.000 de hectare de teren arabil, cultivă lucernă și trimite granule în țara lui. Vom ajunge noi, românii, să cumpărăm carne de vită și de oaie de la arabi…”
Prin prezența lui atipică și neconvențională, întâlnirea cu ministrul a fost un moment de culoare la așa-zisele negocieri de subvenții. „Nu am beneficiat niciodată de subvenții pentru vacile noastre, dar domnul ministru ne-a promis că vom primi același sprijin ca pentru vaca de carne. Pentru terenurile inundabile din Delta Dunării, vom primi un sprijin de 600 de euro pe hectar. Stuful ne scoate practic vacile din iarnă. Este prima plantă care crește sub apă. Chiar dacă apa are un metru, vaca intră, bagă capul în apă și scoate suliga (lăstarul) de stuf, pe care îl mănâncă fiindcă nu are altceva. Terenurile trebuie să aparțină fermierilor, așa cum e prevăzut în Legea Rezervației Deltei Dunării”, a spus Calistrat. El a cerut înlocuirea crotaliilor care se pot pierde ușor cu cipuri ce rămân până ce vaca merge la abator. „Vă rog să faceți un program de ameliorare a raselor românești autohtone. Numai așa putem să salvăm gospodăriile țărănești”, a adăugat Calistrat. Crescătorul din Pardina va participa la analizele grupului de lucru pentru legislația referitoare la vaca de carne, grup ce se va întruni la Ministerul Agriculturii pentru elaborarea legislației specifice.
Venirea lui Calistrat arată că legiuitorii au uitat că există și crescători de animale „pe persoană fizică”. Oare cu ei ce facem? Dacă omul vrea să devină persoană fizică autorizată este libertatea lui, așa cum dreptul la asociere este liber, dar nu și obligatoriu. Sigur, ideal ar fi să se asocieze toți, dar ce se întâmplă cu cei care rămân totuși pe margine?