Fondul de comerț reprezintă un bun unitar caracterizat prin reuniunea elementelor necorporale și a unor elemente corporale ce aparțin unei societăți, cu ajutorul cărora aceasta poate să își dezvolte clientela. Imobilizările necorporale, care fac parte din fondul de comerț, se referă la firmă, clientelă, vad comercial, drepturile de proprietate industrială, (invenții, know-how, desenele și modelele industriale) și semnele noi (mărci și indicații geografice), dar și anumite drepturi de autor rezultate din creația științifică, literară si artistică. Firma este reglementată de art. 30 din Legea registrului comerțului nr. 26/1990, republicată și reprezintă numele sau, dupa caz, denumirea sub care un comerciant își exercită activitatea (de ex. Cabana SRL). Firma poate fi înstrainată numai odată cu fondul de comerț. În cazul înstrăinării, devin aplicabile dispozițiile art. 41 din același act normativ, potrivit căruia dobânditorul cu orice titlu al unui fond de comerț poate să continue activitatea sub firma anterioară, cu acordul expres al titularului precedent sau al succesorilor săi în drepturi și cu obligația menționării în cuprinsul acelei firme a calitătii de succesor. Clientela și vadul comercial, deși tratate de regulă împreună, reprezintă elemente distincte ale fondului de comerț, care nu pot fi înstrăinate decât odata cu acesta. Elementele corporale ale fondului de comerț sunt bunurile imobile și mobile corporale: clădirea în care se desfășoară activitatea, unele imobile prin destinație (utilaje, instalații etc.), calculatoare, obiecte de inventar etc. Fondul de comerț nu cuprinde creanțele și datoriile. El nu se contabilizează ca atare ci pe componentele din care este format: stocuri, investiții, resurse financiare, calculatoare, obiecte de inventar etc. Din punct de vedere fiscal, vânzarea afacerii (fondului de comert) pe componentele sale (drepturile de proprietate, mijloace fixe, alte active etc.) reprezintă venit care intră în baza de impozitare a impozitului pe profit al persoanei juridice, conform prevederilor art. 19, alin. (1) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. Cheltuielile aferente sunt considerate ca fiind efectuate pentru desfășurarea activității, respectiv deductibile. Vânzarea – cumpărarea fondului de comert poate avea ca obiect întregul fond de comerț sau doar o parte din elementele sale. În cazul în care contractul de vânzare-cumpărare nu prevede expres care părți ale fondului de comerț sunt vândute, se prezumă ca înstrăinarea privește întregul fond. Reglementarile contabile aprobate prin OMFP nr. 1802/2014, solicită entităților să evalueze valorile juste ale activelor și datoriilor transferate, cu scopul determinării valorii individuale a acestora. Această evaluare se efectuează, de regulă, de către profesioniști calificați în evaluare. Rezultă că în primele etape trebuie să aibă loc o inventariere a elementelor ce vor fi vândute, apoi evaluarea acestora și o decizie a organelor de conducere a societății. Potrivit Legii nr. 26/1990, cu modificările ulterioare, art. 21 lit. a) vânzarea fondului de comerț se înregistrează în registrul comerțului. La baza operatiunii stă contractul de vânzare – cumpărare care, pe lângă datele privind părțile contractante, trebuie să conțină și o specificație a elementelor de fond de comerț care sunt valorificate. Nu sunt proceduri specifice.
www.costcontab.ro